Misery loves company

Nu ştiu dac-am mai spus vreodată chestia asta. Dar, uneori, cuvintele şi aprecierea celorlalţi înseamnă mai mult decât orice altceva. Chiar dacă acei ceilalţi sunt la milioane de kilometri distanţă. Cum ar fi, Amay. Care mă ştie sub n nume. Pentru că aşa se întâmplă întotdeauna în RP. Dar, când lăsăm deoparte personajele...sunt Misa.

Şi, când i-am citit blogul, m-am simţit cu adevărat foarte mulţumită de mine pentru prima dată în...cât timp? Nu ştiu. Prea mult.

"And so there's wonderful Misa. She can make anyone happy, bring a smile to my face any day, she just knows the right things to say. I really care about her alot."

Nu cred că e nevoie să precizez că o ador. E cea mai prietenoasă, dezinteresată şi simpatică persoană pe care o cunosc...şi singura care ţine neapărat să mă trimită la culcare când ştie că e târziu (da, chiar a învăţat să calculeze cât e ceasul în România) şi altele de genul.

Aşaaaa...

On another matter.

Astăzi am avut impresia (greşită) că o să am o zi liniştită. Dar ce idee îi vine mamei? Păi, nimic altceva decât că ea ar putea pleca, dar asta numai dacă eu învăţ la mate...Bine. M-am apucat şi am învăţat, sperând că scap de ea de la 2, până măcar...la 8. Că...totuşi, mergea la bunicii mei. Care, se presupune că au de lucru. De vreme ce stau la ţară şi alte alea.

Dar, la ora 5 şi ceva...Surprise. Sună mama...Că vine acasă.

...

Şi visele mele au fost distruse.

-sniff-sniff-

Se pare că am o aversiune naturală faţă de ultimele ediţii de la "Dansez pentru tine". Deci, de obicei, chiar nu-mi pasă cine pleacă. Oricum toţi primesc premii, când se va organiza vreo ediţie specială, bla-bla.

Dar...chiar urăsc faptul că au plecat Radu şi Elena - că, deh, erau printre preferaţii mei. Şi nu, nu pentru că el arată super. Dar chiar îmi plăcea cum dansa ea.

Şi "Mihăiţă" îmi dă dreptate, spunând că emisiunea a pierdut cea mai bună dansatoare din concurs.

Dar chiar trebuia s-o spună? Ce om sadic!

...

On another matter, că deja am fost destul de deprimantă. Look what I found! Biineee, ştiu că majoritatea cititorilor blogului meu (care sunt puţini, oricum), n-au nici cea mai vagă idee cine sunt oamenii ăştia. Dar, informaţiile pe scurt...El e Kwon Ji Yong, main vocal în Big Bang. Ea e Park Bom Lee, main vocal în 2ne1, trupă care în Coreea e considerată varianta feminină a Big Bang. Şi, oh God, dacă-i urmăreşti, poţi să vezi cu ochiul liber că mor unul după celălalt. Dar poza asta m-a făcut să chicotesc. Ştiam că ea nu-şi dă niciodată jos inelul ăla, de când l-a primit (adică, la debutul ei pe scenă), dar nu ştiam că şi el are unul identic. And in my head, sceneries are starting to build...

Oricum. Hai că iarăşi mă iau şi n-o să termin niciodată dacă încep să vorbesc despre ei. Amay ştie.

Altceva? Chiar nu ştiu. Sincer. Vedeţi, muzele mele nu s-au întors...Plus, sunt într-o dispoziţie execrabilă din nou. Dar chiar nu ştiu de ce. Aşa e în fiecare week-end, totuşi.

Şi puteam să jur că o să fie altfel...Dar, nu.

Deci, nu sunt interesantă. Sorry, people.

Ce-ar mai putea fi de zis? Puţine lucruri. Când n-am inspiraţie, n-am, şi în concluzie, RP-urile mele, toate fan-ficurile şi altele de genul, sunt pe "hold". Doamne, ce mă enervează momentele astea.

Zău că da.

Am observat că în ultima vreme îl citez tot timpul pe tipul din "De veghe în lanul de secară."

Dar cartea aia e superbă. O iubesc.

Şi de fiecare dată când citesc câte un "zău că da", pufnesc în râs ca o toantă. Dar dacă nu mă pot abţine...

Şi acuma îmi amintesc faptul că, după ce mă certasem la cuţite cu mama, îi reproşasem câte în lună şi în stele şi jurasem să nu mai vorbesc cu ea (aruncându-i în faţă şi că luasem un 3 la info - da, şi la info), în timpul primei ore (care nu mai ştiu ce era), i-am trimis unul din mesajele mele sâcâitoare, spunând că mi se pare uluitor faptul că nu mai are alte insulte să-mi arunce. (Deşi ăla e sportul meu preferat, nu al ei.)

Numai că...peste câteva secunde am primit răspunsul ei.

"Zău că da." Inutil să spun, am pufnit în râs şi atunci.

Şi mi-a trecut toată supărarea. Am aflat mai târziu, ea era pe autobuz. Şi ideea a amuzat-o atât de mult, încât n-am fost singura care a râs ca o lunatică.

Aşaaa...hai, că trebuie să dispar pentru câteva minute. Că mă anunţă stomacul că nu pot trăi numai cu cola...Ufff!

Vedeţi voi, nu ascult numai muzică asiatică. De exemplu, o iubesc pe Emilie Autumn - şi practic toate melodiile ei. Deşi cele mai multe sunt coveruri.

Aşa...şi dacă tot am ajuns la ce iubesc şi ce nu.

Vorbea Amay, în blogul ei, de Twilight. Hai şi eu.

Să începem cu asta. Deşi îl iubesc pe Edward în carte...Robert Pattison nu mă încântă aşa de mult. Pe bune. Adică...nu ştiu. Nu e cum mi l-am imaginat eu pe Edward, nu e genul de "Prince Charming", şi cu siguranţă nu e "my dream man". Aşa cum Edward ar trebui să fie. Să zicem că nici Bella nu e tocmai perfectă dar...e mai bine!

Şi Taylor Lautner (adică Jacob) e chiar simpatic, şi chiar cred că merge bine pentru rol. Împuşcaţi-mă, dar îl prefer lui Edward.

Altceva? Paranormal Activities. Filmul ăla a primit prea multă publicitate pe net...şi nu mi-a plăcut. Adică...nu e rău. Dar, pentru un film horror (sau thriller, nu mai ştiu), nu mă sperie deloc. Such a pity.

Putea să fie un film grozav.

Okayyy. Cam atât pentru azi. Bye-bye!

Dar trebuie să mai comentez ceva, că altfel nu-s sănătoasă.

Nu vă faceţi voi griji, că cineva trebuie să-mi dea idea. Okay, deci concertul ăsta îmi place. Nu e neapărat unul grozav...G-Dragon arată...ciudat. (Îl prefer blond. Sau cu părul mai lung.) Şi, pe deasupra, nu e cu Bommie la început! Pfft. Ticălosule. Pui fata sus şi tu te fâţâi cu alta?

Pe de altă parte, Top oppa arată grozav. Ca de obicei. Şi-i ador vocea. Sooo raspy, mm. Dar, oppa, şi tu eşti un bădăran. Te sprijini de biata fată? Of, Doamne, bărbaţii din ziua de azi.

Oricum, pentru Bommie şi G-Dragon, merită să mă uit la clipul ăsta la nesfârşit. Deşi au o variantă mai bună, şi anume, this live. "Forever with you":

Unde primeşte şi Bommie unni ceva mai multă atenţie! Şi...

Şi astă deja îmi place grozav. Deşi G-Dragon e răcit, deci falsează cumplit. Şi Bommie e stresată, nu de alta, dar e primul ei concert cu GD şi Top... Şi înţeleg perfect.

A se observa că dulceaţa de GD (pe care stiliştii lui l-au îmbrăcat îngrozitor, urăsc şapca aia pasional. Şi tricoul roz.) zice, la 3:58 "My girl, Park Bom."

Şi că, la 3:19, zice "I love you." Şi mă contraziceaţi, Daragons? (Notă. Cuplul G-Dragon - Park Bom se numeşte G-Bom. Şi G-Dragon cu Sandara Park, una din colegele de trupă ale lui Bommie, se numeşte Daragon."

Ha. Dar ce mă enervează e cum îl ignoră ea pe Top oppa. Aww, my oppa. Don't worry! >I<>

Apropo. Că tot scriu de oppa şi unni. Coreenii se adresează prietenilor cu următoarele apelative: oppa = o fată mai tânără către un băiat/bărbat mai în vârstă

noona = băiat mai tânăr către o femeie mai în vârstă

unni = fată mai tânără către alta, mai în vârstă.

Şi pentru cineva mai tânăr, dacă e vorba de o fată, yo dongsaeng, dacă e un băiat, nam dongsaeng.